unpolished diamonds

Fly above the sky and tell me, where is God?
Does He know that we are drowning in the flood?

Yes, of course He does and tells us just to swim,
but take a look at us – so fragile, all so dim.

We only have one soul that fits so hard inside
and, still, we have a role that He makes sure to hide.

We swim through clouds, we swim through tears,
we run through crowds, away from fears,
’cause we are meant to fly away,
above the sky to make our way
where silence sings and angels smile,
and everything will be worthwhile.

It’s all unclear, it’s all so new.
I disappear, but where are you?

Unpolished diamonds, that’s what we are –
billions of strings on God’s guitar.

Unfinished songs without His touch,
Incomplete souls He loves so much.

Advertisements

Simpli trecatori

Lumea-i un univers in care suntem simpli trecatori,
dar ne consideram vesnici si atotstiutori.
Negam ce nu-ntelegem, facem planuri de viitor,
uitând sa vedem astazi acest soare visator.

Ne credem mari si puternici, spunând cuvinte care dor,
dar nu le putem retrage, nici sterge cicatricea lor.
Facem promisiuni pe care nu le vom respecta
si încrederea pierduta mereu ne va apasa.

Pierdem prietenii frumoase când tacerea intervine
si cuvintele ramase sunt doar niste ruine.
Dar o voce se aude – de am sti s-o ascultam,
sa lasam orgoliu-n urma, sa ne descatusam.

Suntem praf de stele ce prin luna avem lumina,
sa nu lasam lucruri efemere azi , aici sa ne domine.
Închisi în propria fortareata nu vedem ca soarele rasare
pentru a ne oferi viata când visam în departare.

Primăvara speranțele renasc

Doi străini, același nume,
două vise s-au pierdut
și nici vântul nu mai spune
unde fuge el tăcut!

Doi străini în primăvară
se întreabă încetișor
de ce oare-n astă seară
simt un sentiment de dor?

De ce simți că departe
de lumina de luceferi
e un suflet ca o carte
sub un lac ascuns de nuferi?

Nu-i lumina, nu-i cuvântul,
doar dorul de-a fi cu el
când în sfârșit vezi începutul
delicat ca un ghiocel.

Ascultând tăcerea

Știam că va pleca. A șoptit-o vântul în decembrie, dar eu n-am vrut sa îl ascult.
M-am încăpățânat să cred în noi. A durut.  Știam că va trece. Nu știam când.
A trecut , dar a rămas frica. M-am închis din frica de a nu suferi din nou. Naiva, știu.
Eram doar eu și cu mine și îmi era suficient. Eram cel mai bun prieten ce-l puteam avea. Eu și cu mine gândeam mereu la fel, surprinzător. Totuși, o voce ne deranja. O voce a îndrăznit să se lase auzită.
Nu știu când, unde, cum, de ce… dar a făcut-o.

Ascultă-mă când tac,
nu pune întrebări
indiferent ce fac
pierdută în alte zări.

Șoptește, nu vorbi,
e liniște deplină,
cuvinte vor zbrobi
magia noastră fină.

Ascultă-mă și azi
când m-am pierdut din nou
printre păduri și brazi,
dar știi, așa sunt eu.

Îmbrățișează încet,
sufletul te iubește,
furtuna a trecut
acum se dăruiește.

Ascultă doar tăcut
inima ce bate.
Nu știi ce mult am vrut
să îi pot da dreptate.

Ea tremură cu fior
în ale tale brațe.
Tu mângâi-o ușor
cu a ta respirație.

Spune-mi ceea ce simți,
sarută-mă , dă-mi viață,
azi plâng lacrimi fierbinți
ce cad ș-apoi îngheață.

Vreau să privim un drum
ce leagă azi destine
și din priviri să-ți spun,
că-l voi păși cu tine.

Uneori

Uneori e mai simplu să pleci,
să pornești, un drum, alte poteci.
Nu îți pasă, nu vrei să auzi
orice vină tu vrei s-o refuzi.

Uneori e mai simplu să taci
ai cuvântul, dar rău tu doar faci.
Nu contează, nu mai are rost
să-ți vorbesc despre tot ce a fost.

Dar amintește-ți ziua în care
eram doar doi, nu oarecare
mă duceai, te purtam, alergam
azi doar vântul bate în geam.

Amintește-ți cum mă sărutai
când un rege tu te credeai.
Aveai inima mea orișicând,
dar acum tu n-o auzi plângând.

Tu nu știi că eu nu am iubit
din ziua în care m-ai părăsit.
O parte din mine cu tine a rămas
o cer înapoi, dar nu mai am glas.

Am plutit, am greșit, am sperat
să te iert am tot încercat
și nu știu dacă acum am reușit,
dar amintirea nu m-a mai rănit.

Ești doar praf, o parte de trecut
ce în mine viață a avut,
dar te-ai stins în tăcere și scrum
și eu astăzi îmi văd iar de drum.

Nu știu încotro mă va călăuzi
eu doar sper și aștept acea zi
când voi da din nou tot ceea ce am
soarelui ce răsare în geam.

Uneori e mai simplu să pleci
peste dealuri și apele reci
unde așteaptă cel ce va fi
în inima ta și te va iubi.

Toamna bogata

Toamna bogata
in frunze si ploi,
cerul – o umbra
din nou peste noi.

astept o raza,
parfumul de crin,
tu stai pe banca
crezand ca mai vin.

toamna bogata
in aer si ceas,
timpul- o urma
din ce a ramas.

astept nimic
din ce a fost,
tu stai pe banca,
iar eu nu am rost

Mi-e dor…

Mi-e dor de tine …

de a iubi … a fi iubita de cineva …
de vantul dinaintea furtunii
de primii stropi de ploaie
de DDT sau Carla …
de asteptari si asteptat
de caldura
de fulgere
de concerte
de emotie
de zambet
de imbratisare
de rasete
de tacere
de deal
de Rexi
de copilarie
de fuga nebuna
de frunze
de copaci si trandafiri
de zapada
de plimbarile in parc – cu sau fara aparat foto – dar mai important, cu un caiet si pix
de “Miracle” in soare

Mi-e dor de mine …