Archives

Lanturi invizibile

Le porti dupa tine in fiecare zi. Ploua, dar lanturile nu se ruginesc. Devin tot mai puternice, pana cand te pierzi in ele. Stai pe jos, rezemata de un perete facut din pietre. E rece. Nu ai o patura cu care sa te acoperi, nici pe cineva pe care sa-l imbratisezi. Doar stai si vrei sa fugi, sa rupi lanturile, dar stii ca nu poti.
Esti legat de oameni, de amintiri, de dorinte neimplinite, de intrebari fara raspuns. Existi, dar nu traiesti. Zambesti, dar nu esti cu adevarat fericita. Anumite persoane reusesc sa te faca sa razi din inima, dar si acela dispare dupa un minut. Cand ajungi acasa zambetul dispare. Tu te schimbi, devii opusul tau si ti-e frica. Ti-e frica de tine, ti-e frica de el, sa nu o raneasca pe ea…sau mai rau, cum a mai facut. In rest tot ce nu ar trebui, devine obisnuinta, de cel putin 10 ani incoace si cine stie cati vor mai trece?! Esti epuizata psihic , dar nu-ti permiti sa pleci si sa-ti traiesti viata ta.

Ai stiut ce inseamna sa iubesti cum tu ai fi dorit sa fii iubit. A durut si ai pierdut o parte din tine.. O cauti in jurul tau, dar n-o gasesti si lantul te trage inapoi chiar daca nu mai are sens. Ai trecut de perioada cand te intrebai de ce? sau ce-ar fi? si nu il vrei inapoi. Ti-e dor de iubire, nu de el.

Si din nou te gandesti la fericire. Te gandesti la toate persoanele dragi tie, dar toti sunt departe si ti-e dor. Ai lasat usa intredeschisa, poate poate vine cineva. Te uiti pe fereastra, in sufletul tau si ea bate din politete la usa. Te intreba daca poate sa intre , ca are nevoie de cineva care sa o ajute sa se descarce. Lipsita de vlaga ai spus “Da”. Toamna e fericita. Altii o resping. Plange cu tunete, fulgere si caderi de frunze. Plange si pentru tine, ca tu sa-ti ascunzi lacrimile in stropii de ploaie, in perioadele cand esti melancolica, momente cand iti vine din senin sa plangi, fara a putea spune un motiv concret – ceva te apasa.
Ea vede caietul si pixul. Te intreaba daca scrii. Te bucuri ca macar pe ea o intereseaza. Ii povestesti cu entuziasmul unui copil cum ai inceput tu de mai multe luni sa scrii …

Lanturile se vor rupe.. intr-un final.. candva..

Advertisements

Adio

Fiecare persoana pe care o cunosti lasa o amprenta in viata ta. Unele persoane sunt simpli pasageri in trenul vietii, altele se aseaza langa tine. Stau langa tine 3, 6, 17 sau 24 de ani, dar apoi pleaca. Cand esti mic nu prea realizezi ce se intampla. De ce doarme in cutia aia de lemn? De ce se aduna atata lume? De ce sunt toti in negru?
Unii pleaca brusc. Altii dupa ani de suferinta.
Cel mai groaznic este cand stii ca urmeaza sa plece. Nu poti face nimic. Stii ca sufera, auzi cum se chinuie sa respire si in tacere ierti si iti iei ramas bun pentru ca a doua zi, cand te vei intoarce acasa, nu va mai fi, doar respiratia ce o mai auzi cateva zile.
Ierti totul ce ti s-a parut nedrept fata de tine. Ramai doar cu amintirile frumoase. Sfaturile, indrumarile, zambetele. Asa raman in memoria ta. Cu partile bune. Pentru cele rele dau ei altcuiva socoteala.
Nu au trecut nici trei luni din acest an si deja am pierdut trei persoane dragi. De ce?

play – pause – stop

Play, pause, stop – the game is ending,
Play, pause, stop – just stop pretending.

I do not need what you can’t feel,
I do not need a heart of steal.
I just need love, the one that’s true
and I know now, it’s not from you.

Nothing I can say
will make you come my way
and nothing you can do
makes me be with you,
but one day soon we both will win
’cause then a new life will begin,
so play your life and find your song,
make it real, make it strong
and pause the moments – they are yours,
just keep on searching open doors.

Play, pause, stop and then rewind,
but never search what you can’t find.

Cuore aperto

Penso a tutte le ore fuggite via,
a quel che è stato dolce magia
ma si è persa nella agonia
quando tu sei andato via.

Penso alle parole che non posso più dire,
nei momenti quando volevo fuggire
nelle tue braccia perdermi davvero
come l’aquila in volo leggero.

Ma l’amore è più forte che l’oblio
e felice saro un giorno anch’io,
amata sincermante
da quel che abellisce il mio presente.

Trec anii

Trec anii peste munţi pustii
în golurile alpine,
trec anii peste tot ce ştii,
ce astăzi nu mai vine.

Trec anii peste amintiri
de zâmbete pătrunse,
trec anii peste amăgiri
şi visele ascunse.

Trec anii ca un tren grăbit
pe şine agitate,
trec anii peste-un fost iubit
şi vorbele uitate.

Trec anii până ce vom fi
doar file într-o carte,
şi când din nou ne vom găsi
vom fi iarăşi departe.

97

One look behind

One step back, one look behind
to moments that we’ll never find.
The rain falls down in your hand,
heavenly water turns into sand.

I made you dream, you made me cry,
the story’s over, let’s say “good-bye”.
You lost me now, I lost you then,
but no one can hurt us again.

Look in your heart, look at the sea –
the same sunrise for you and me.
The same star shines in every night,
a universe, a flare of light.

Old memories will fade away
and love will come again some day.

Noul inceput

Încet, încet sub soare
un an din nou s-a dus
şi nu ştiu de ce oare
mă îndrept în sens opus.

Nu plâng pentru ce a fost
şi ce-mi doream să fie
căci acum nu are rost
să mă pierd în amăgire.

Privesc în urma mea cu drag,
am iubit şi te-am pierdut,
dar în faţa mea, în prag,
este noul început.

Anul azi se schimbă,
viaţa mea la fel,
amintirile se schimbă
în floare de ghiocel.