CERUL TĂU

Pe cerul tău s-a stins o stea
ce voia să ajungă tot mai sus,
în altă galaxie
tânjea cu dor să fie,
dar a apus.
 
Pe cerul tău cu nori mari de puf
în albul lor ating perfectiunea,
dar vin nori gri de furtună
între fulgere se adună,
eu doar aștept.
 
Din cerul tău cad lacrimi infinite
tu le zâmbești când îmi curg încet pe față,
se topesc reci de obrazul meu arzând
și totul pare exact ca și când
Eram copii.
 
Pe cerul tău as vrea să fiu o stea
în nopți negre să îți ofer lumină,
dar tu nu vezi cerul tău de vise,
nici porți spre alte lumi deschise
căci ai plecat.
Advertisements

Ne pierdem

Ne pierdem de noi înșine, de cine ce am fi putut fi.
Ne pierdem de Tine, deși cândva îți eram copii.
Ne pierdem în spatele unui ecran și a unei tastaturi,
căutând rămășițe din noi printre firimituri.

Timpul este limitat, dar nu știm să îl apreciem.
Ne facem atâtea planuri, și apoi seara, înainte de a adormi
ne dăm brusc seama că poate mâine nu ne vom trezi
și nu va fi cine să știe
și ne rugăm, de frică.

Ne pierdem în spatele unei vieți irosite,
ne pierdem într-o moarte ce ne ia pe nepregătite
cu pedeapsa de a trăi din nou,
uitând cine am fost și cine am fi putut fi.