Vreau să plonjez în mare,
acolo unde nimic nu doare,
unde-i liniște deplină
într-o rază de lumină.
Vreau să visez căi deschise,
fără dorințe compromise,
vreau să zâmbesc din toată ființa
ca omul ce-și găsește credința.
Vreau să iert, să fiu iertată,
furia mea fie uitată
în valuri albe, calme, fine
din seri lungi și nopți senine.
Vreau să știu unde-i ”acasă”,
acel loc cu iarbă deasă
sau mirosul de furtună,
ce-l ador ca o nebună.
Vreau o viață doar normală,
fără lacrimi și ocară,
să-mi simt ființa cum vibrează
lângă oameni ce contează.
Vreau o viață liniștită,
să iubesc, să fiu iubită
până când voi înceta
cu totul de a mai exista.
