Archive | May 2016

Impresii

30.05.2016

Ce intunecata este noaptea!
Doar profilurile palid luminate ale unor case trec razant pe langa mine. In departare se vad luminile unor orase inca treze. Este ora 00:05. Peste mai putin de o ora ajung acasa. Arad – Timisoara. Pe bilet zic ei ca sunt 57 de kilometri. Distanta fizica dintre mine si prietenie. S-a descarcat bateria telefonului. E ca pe timpuri. Eu nu pot da nici un semn, iar cel putin 5 persoane asteapta acel semn.  E bine cand ai pe cineva caruia sa-i pese de tine. Voi ajunge pe la 1 in gara. Acasa, ceva mai tarziu.

Am mai spus ca-i intuneric?
Privesc pe cele doua geamuri ale trenului: nimic – negru – bezna. Trenul merge nu tocmai lin. Tipic CFR. Goneste pe sine ruginite spre un alt punct in departare.
Luminile se intind la linia orizontului gata sa atace trenul, dar nu o fac. Eu scriu pe semi-intuneric si ma bucur ca sunt singura in compartiment. Mai vine ocazional nenea Controlor cu chipiul sau de CFRist.
Pentru prima data in viata am fugit spre gara. Eu, cea care de obicei sunt cu cel putin 15 minute inainte acolo, cu biletul deja cumparat din timp. Acum am luat biletul pe fuga si galop spre tren. Am urcat cu 7 minute inainte ca acesta sa porneasca. Se mai aud voci in vagon. Nici nu stiu cat de scurt sau gol este trenul.

Am oprit intr-o gara, vis-a-vis de alt tren. Vad o fata din trenul de langa. Ar iesi o fotografie chiar faina, dar nu indraznesc. Cu mobilul era mai discret, dar nema mobil.
Am aparatul foto cu mine. Salvate in el si in sufletul meu sunt imagini. Este zambetul unui alt suflet, unul cu o sclipire deosebita in ochi atunci cand canta.

Acum realizez ca scriu din nou. Motivul este desigur emotia, care a inlaturat blocajul. E atat de bine! Sunt din nou in tren si scriu. Cam jumatate din romanul meu mic a fost scris in tren. Totul a pornit de la o tresarire si o privire patrunzatoare.
Cand nu scriu, intr-un fel, ma doare. Ma simt incompleta oricat de iubita as fi. E vorba de un alt fel de “incomplet”. Ma bucur ca am putut scrie din nou, chiar si franturi de ganduri.

Incet ajung. Ah, am ajuns deja! Cu 7 minute mai devreme decat estimat pe bilet. Asta da minune! 🙂

Advertisements