O carte goală

O țin în mână. Are forma unei cărți. E ușoară deși pare că ar avea 500 de pagini. E doar carton presat. Am cumpărat-o recent de la un magazin de “hobby creativ”.
Deschid coperta și înauntru este gol. De fapt, este o caseta în care se pot ține bijuterii sau alte obiecte.
E maro, lipsită de viață.
As putea să-i dau culoare, albastru, cum îmi place mie.
As putea-o picta sau învălui în cuvinte.
As putea-o ascunde în bibliotecă și nimeni n-ar observa că nu e carte.
Totuși, ce pot pune în interior? Cu ce o umplu ca să nu o fure vântul?

Idei? Ar fi o variantă, dar ele nu stau locului. Ele pot deschide coperta, zboară, se rostogolesc în aer și mă părăsesc.

Vise? Nu, sunt prea fragile. Nu aș vrea sa le țin între patru pereți tari de carton.

Zâmbete? Prea abstracte și se schimbă.

Flori? Nu încape ghiveciul. Flori ucise nu as pune…

Un creion și o foaie? Prea banal.

Amintiri? Suna mai bine, dar eu vreau sa deschid “cartea” din când în când și se spune că nu este bine să trăiești în trecut.

Hmm… oare sufletul ?
Sună mai plauzibil, dar e periculos. Chiar și un șoarece o poate dărâma și nu vreau să pățească ceva suflețelul… că este al meu…și na… îmi este drag…

Voi ce ați pune?

carte

Advertisements

One thought on “O carte goală

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s