Archive | September 2013

Lanturi invizibile

Le porti dupa tine in fiecare zi. Ploua, dar lanturile nu se ruginesc. Devin tot mai puternice, pana cand te pierzi in ele. Stai pe jos, rezemata de un perete facut din pietre. E rece. Nu ai o patura cu care sa te acoperi, nici pe cineva pe care sa-l imbratisezi. Doar stai si vrei sa fugi, sa rupi lanturile, dar stii ca nu poti.
Esti legat de oameni, de amintiri, de dorinte neimplinite, de intrebari fara raspuns. Existi, dar nu traiesti. Zambesti, dar nu esti cu adevarat fericita. Anumite persoane reusesc sa te faca sa razi din inima, dar si acela dispare dupa un minut. Cand ajungi acasa zambetul dispare. Tu te schimbi, devii opusul tau si ti-e frica. Ti-e frica de tine, ti-e frica de el, sa nu o raneasca pe ea…sau mai rau, cum a mai facut. In rest tot ce nu ar trebui, devine obisnuinta, de cel putin 10 ani incoace si cine stie cati vor mai trece?! Esti epuizata psihic , dar nu-ti permiti sa pleci si sa-ti traiesti viata ta.

Ai stiut ce inseamna sa iubesti cum tu ai fi dorit sa fii iubit. A durut si ai pierdut o parte din tine.. O cauti in jurul tau, dar n-o gasesti si lantul te trage inapoi chiar daca nu mai are sens. Ai trecut de perioada cand te intrebai de ce? sau ce-ar fi? si nu il vrei inapoi. Ti-e dor de iubire, nu de el.

Si din nou te gandesti la fericire. Te gandesti la toate persoanele dragi tie, dar toti sunt departe si ti-e dor. Ai lasat usa intredeschisa, poate poate vine cineva. Te uiti pe fereastra, in sufletul tau si ea bate din politete la usa. Te intreba daca poate sa intre , ca are nevoie de cineva care sa o ajute sa se descarce. Lipsita de vlaga ai spus “Da”. Toamna e fericita. Altii o resping. Plange cu tunete, fulgere si caderi de frunze. Plange si pentru tine, ca tu sa-ti ascunzi lacrimile in stropii de ploaie, in perioadele cand esti melancolica, momente cand iti vine din senin sa plangi, fara a putea spune un motiv concret – ceva te apasa.
Ea vede caietul si pixul. Te intreaba daca scrii. Te bucuri ca macar pe ea o intereseaza. Ii povestesti cu entuziasmul unui copil cum ai inceput tu de mai multe luni sa scrii …

Lanturile se vor rupe.. intr-un final.. candva..

Advertisements