Drumul meu

Drumul meu e presarat
cu flori de mar in vant uitat.
Drumul meu azi e abrupt,
un pod mai tine si pomul rupt
in care eu ma mai jucam,
in care eu ma cataram
sa vad lumea ce-o pictam
cu flori de tei chiar langa geam.

Drumul meu e azi pustiu,
unde ma-ndrept doar pasii stiu.
Ei m-au adus aici, acum
sa separ rau de ce e bun.

Doar pasii stiu, ma urmaresc,
doar pasii stiu cat imi doresc
sa uit ce-a fost, sa uit de tine,
sa traiesc azi eu si cu mine.

Dar drumul azi e-ncetosat,
caut oameni calzi, un vis uitat
si fug spre ei, fugind de mine
pe-un pod de lemn ce-atat mai tine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s