Archive | June 2013

Despre ingeri si oameni

Cand eram mica, vedeam mereu norii ca pe ceva mare, alb, pufos si solid, mai ales cei care sunt si drepti in partea de jos. Credeam ca pe acei nori locuiesc ingerii. Acolo se joaca ping-pong, acolo picteaza. Acolo canta, acolo scriu. Acolo stau intinsi sau sar coarda. Mi-as fi dorit sa pot umbla si eu pe un nor, sa ma pot juca cu ei.
Intr-o zi fara nori cerul era senin, albastru si infinit. Aveam vreo 7-8 ani, nu mai stiu exact. Stateam pe balcon, ma uitam la cer si vedeam chipul unei femei frumoase. Avea un fel de esarfa pe cap. Era mult mai frumoasa decat in cartile de religie. Era asa de frumoasa cum n-o pot descrie. Pur si simplu nu se gasesc cuvintele potrivite si poate nici nu trebuie. Se uita la mine si zambea. Poate ca totul a durat cateva secunde, caci a disparut si cerul era senin, fara nori.
Fericita, le-am spus parintilor, dar ei nu m-au crezut. Nici cu sora mea n-am avut mai mult noroc.
-Eh, ti s-o fi parut tie!
Si acum am acea imagine in minte. Nu stiam niciodata ce insemna acel zambet, nu il asociam cu nimic din ce mi s-a intamplat in anii ce au trecut.
La scoala mi s-a infirmat teoria ca norii ar fi solizi. Cand am fost prima oara cu avionul si am trecut prin nori am avut si confirmarea.
Si deci nu stiam niciodata ce insemna acel zambet pana acum cateva zile, cand eram in tren si ma uitam din nou pe fereastra, cautand forme, ca in copilarie. Atunci am inteles!
De sus din nori se vede pamantul, deci ingerasii mei din nori inseamna ca au cazut pe Pamant si in cadere, s-au imprastiat in orase diferite.
Ingerii mei canta, scriu, picteaza si se joaca, iar atunci cand zambesc , recunosc in ei o particica din zambetul din Cer.
Faptul ca sunt ingerii mei dragi ma face sa ma simt norocoasa si binecuvantata. Chiar daca toti sunt departe si din nori cade ploaia cand ne este dor unii de altii, in momentul cand ne intalnim si ne imbratisam rasare mereu un curcubeu.

Advertisements