În şoapta soarelui apus

Voiam să-ţi aduc o floare,
dar ea încet păleşte
când văd privirea ta
cum mă priveşte.

Voiam să spun ceva,
dar nu găseam cuvinte
şi în tăcerea mea
găseam doar labirinte.

Şi mă loveam de mine,
de voci demult uitate
în drumul către tine,
căutând serenitate.

Dar te simţeam departe,
ca ruptă dintr-un cer
când soarele împarte
ieri, azi şi nicăieri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s