Nu-i uşor când aştepţi şi timpul trece-ncet,
lacrimi curg pe obraz în formă de duet.
Număr zilele ce ne-au despărţit,
amintirile ce-n mine au trăit.
Te aştept, să te-ntorci
cu soarele-n priviri,
alungând cu-n simplu gest
tristeţi şi amăgiri.
Caut vocea ta în luna dintre nori,
un zâmbet cald, emoţia ce-mi dă fiori.
Număr zilele ce ne-au despărţit,
amintirile ce-n tine au trăit.
Ochii tăi oglindesc
sufletul curat,
un dar divin
de flori înconjurat.
Voi veni, aşteaptă-mă,
cântând cu har celest.
Vei veni, te aştept
cu sufletul onest.
Mi-e dor de tine, de-mbrăţişarea ta
şi-n noaptea vieţii te voi aştepta.
