Copilăria

Prima poezie ce am compus-o. Aveam 16 ani şi doamna profesoară de limba şi literatura română 🙂 mi-a propus să particip la un concurs de poezie cu 5 lucrări. Aşa am început să scriu…
Am început cu teama unei fete de a creşte, când cei din jur se aşteaptă la acest lucru.

Copilăria este o binecuvântare ,
pe care o preţuieşte doar cel ce n-o mai are.
Un copil nu-i poate da valoare –
se bucură de ea cât timp o are.

În fiecare din noi are e o parte de copil,
pe care unii o reprimă, alţii o exprimă.
Ca o floare rămâne în sufletul tău,
mereu aproape , la bine sau rău.

E raza lunii, care-n întuneric străbate
sufletul tău plin de puritate.
E scânteia care aprinde focul vieţii
şi totodată bucuria tinereţii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s