Archive | November 2012

Te voi aştepta

Nu-i uşor când aştepţi şi timpul trece-ncet,
lacrimi curg pe obraz în formă de duet.
Număr zilele ce ne-au despărţit,
amintirile ce-n mine au trăit.

Te aştept, să te-ntorci
cu soarele-n priviri,
alungând cu-n simplu gest
tristeţi şi amăgiri.

Caut vocea ta în luna dintre nori,
un zâmbet cald, emoţia ce-mi dă fiori.
Număr zilele ce ne-au despărţit,
amintirile ce-n tine au trăit.

Ochii tăi oglindesc
sufletul curat,
un dar divin
de flori înconjurat.

Voi veni, aşteaptă-mă,
cântând cu har celest.
Vei veni, te aştept
cu sufletul onest.

Mi-e dor de tine, de-mbrăţişarea ta
şi-n noaptea vieţii te voi aştepta.

Advertisements

O stea şi un om

Aş vrea sa fug, să uit de tot,
de tot ce-a fost frumos,
să uit de tine, să uit de noi
de tot ce n-are rost.

Aş vrea să fug, dar azi nu pot,
nu pot pleca niciunde.
Vei veni, mă vei căuta
când noaptea ne pătrunde.

Mă vei căuta, te voi respinge,
chiar dacă-mi va fi greu.
Eu sunt o stea, tu doar un om,
deci mergi pe drumul tău!

Probabil ţi-l voi lumina
în noaptea fără lună,
probabil te voi aştepta
când norii se adună.

Aş vrea să-ţi luminez iubirea,
ce te aşteaptă la cinci paşi.
S-o vezi pe ea, să o iubeşti,
în urmă să mă laşi.

When love is down

When love is down no one seams to care,
when she’s too weak and doesn’t even dare
to cry a river hidden in her eyes,
to find a shelter, away from hurting lies.

When love is down no one gives a hand,
when she can’t speak, but has to pretend,
to fake a smile, trying to be strong
and find her place in a piano song.

No one asks, no one tries
to see what she’s been through.
No one stays when she flies,
crying out for you.

You cannot find her, she just ran away,
tired of waiting for you to come her way.
She makes a journey to find another heart,
to find herself and never break apart.

She’ll find the strength to live another day
for the ones who need her every single day.

Copilăria

Prima poezie ce am compus-o. Aveam 16 ani şi doamna profesoară de limba şi literatura română 🙂 mi-a propus să particip la un concurs de poezie cu 5 lucrări. Aşa am început să scriu…
Am început cu teama unei fete de a creşte, când cei din jur se aşteaptă la acest lucru.

Copilăria este o binecuvântare ,
pe care o preţuieşte doar cel ce n-o mai are.
Un copil nu-i poate da valoare –
se bucură de ea cât timp o are.

În fiecare din noi are e o parte de copil,
pe care unii o reprimă, alţii o exprimă.
Ca o floare rămâne în sufletul tău,
mereu aproape , la bine sau rău.

E raza lunii, care-n întuneric străbate
sufletul tău plin de puritate.
E scânteia care aprinde focul vieţii
şi totodată bucuria tinereţii.

Muzica

Tu dai formă şi culoare
unor cuvinte ce par goale,
tu rămâi când alţii pleacă
şi aştepţi valul să treacă.

Tu alini vocea ce plânge
când o inimă se frânge.

Tu eşti drumul din faţa paşilor mei
şi mă porţi unde tu vrei,
către creste minunate
şi lumini pe înserate.

Tu pătrunzi în suflet mereu
şi alungi tot ce e greu,
ce apasă, ce ne doare,
aducând raze de soare –
când tu vii, tristeţea moare