Archive | July 2012

Când vei știi să crezi

Stai, aștepți în tăcere
mâna ce te-a mângâiat,
ce din cenușă te-a creat,
în timpul nopții.

Auzi, cauți glasul Său divin
ce șoptește-n vânt tomnatic,
printre lacrimi, pe jăratic
un gând frumos.

Vezi în ochii Lui o mare
cu spumă albă ca de nori
către care vrei să zbori
spre infinit.

Stai, auzi și vezi
și respingi tot ce-i ascuns
tot ce nu are răspuns,
dar de zid te vei lovi
până-n ziua când vei știi
să crezi.

Advertisements

Inimă de porțelan

Nu văd, nu aud, nu știu să simt,
nu plâng, nu judec, nu știu să mint.

Dar cred și sper că-ți amintești,
orice ar fi, să mă găsești.

Știu să ascult, știu să zâmbesc,
în inimă să te primesc.

Mă ai aici neclintit când alții fug departe.
Eu sunt aici, dar tu nu vezi, mă cauți în altă parte.