Jocul ielelor

Şapte iele pe-o stâncă din Marea Albastră
aşteaptă din ceruri Regina Măiastră,
să zboare în lume pe aripi de nori
în mijlocul nopţii, prin ceaţa din zori.

Şi cad ele lin pe urme de vânt
unde oameni aşteaptă cuvântul cel sfânt,
dar ele doar zboară, neatinse de noi,
cu sufletul alb şi cântec vioi.

Poetul le vede – devine neom,
viaţa se stinge în nuanţe de crom.
Ele dansează în hora nebună,
poetul rămâne praf sub clar de lună.

 

Advertisements

3 thoughts on “Jocul ielelor

  1. Doamne cat de frumoasa,de sensibila si de unica poate sa fie…M-a emotionat pana la lacrimi!Just speechless!>:D<:*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s