Archive | June 5, 2012

Jocul ielelor

Şapte iele pe-o stâncă din Marea Albastră
aşteaptă din ceruri Regina Măiastră,
să zboare în lume pe aripi de nori
în mijlocul nopţii, prin ceaţa din zori.

Şi cad ele lin pe urme de vânt
unde oameni aşteaptă cuvântul cel sfânt,
dar ele doar zboară, neatinse de noi,
cu sufletul alb şi cântec vioi.

Poetul le vede – devine neom,
viaţa se stinge în nuanţe de crom.
Ele dansează în hora nebună,
poetul rămâne praf sub clar de lună.

 

Advertisements