Archive | June 2012

M-ai ars …

M-am ars, căutând în tine adevărul
ce nu reușeam să găsesc în noi.
M-am ars, visând cu tine viitorul,
un ultim dans, un ultim pas în doi.

Ai fost o lecție dintr-o carte
ce am învățat amănunțit.
Mărunt, ca o notă din erată
scria de ce a luat sfârșit.

Mă amăgeam, eu pe mine însămi,
crezând că tu, și tu simți la fel.
Azi, când nimic nu mai contează
îți las pe masă un inel.

E clar, o mare nedreptate
unul dă totul, altul doar un pic,
dar azi spun cu fermitate
din praf, eu din nou mă ridic.

Advertisements

Jocul ielelor

Şapte iele pe-o stâncă din Marea Albastră
aşteaptă din ceruri Regina Măiastră,
să zboare în lume pe aripi de nori
în mijlocul nopţii, prin ceaţa din zori.

Şi cad ele lin pe urme de vânt
unde oameni aşteaptă cuvântul cel sfânt,
dar ele doar zboară, neatinse de noi,
cu sufletul alb şi cântec vioi.

Poetul le vede – devine neom,
viaţa se stinge în nuanţe de crom.
Ele dansează în hora nebună,
poetul rămâne praf sub clar de lună.