Archive | April 9, 2012

Să nu renunți la vise!

Să nu renunți la vise!
Aceasta este o lecție pe care am învățat-o de mai mult timp, dar astăzi am uitat-o.
O prietenă m-a ajutat să mi-o amintesc. Când eram pe punctul de a renunța la un vis ce înseamnă foarte mult pentru mine, cineva acolo sus mi-a arătat să NU fac acest lucru.

Totul începuse cu aprox. 7 ani în urmă când o fetiță de 17 ani a simțit pentru prima oară puterea muzicii asupra sufletului, cum poate o persoană să îți schimbe sentimentele, cum te poate face să visezi și îți dă încredere în viață și în tine. Atunci s-a născut speranța.
Timpul a trecut și ,odată cu el, reușeam să cunosc o parte a Laurei. Am descoperit o persoană caldă, iubitoare, care știe foarte bine ce-și dorește și, deși este o artistă internațională, cunoscută în toate părțile lumii (fără a exagera) , ea a rămas cu capul pe pământ și nu a renunțat la principii și știe în continuare să aprecieze și cele mai mici gesturi.

Am învățat să înțeleg mesajele melodiilor ei. Creșteam ca om, mă dezvoltam, întelegeam cum este să iubești, că poți iubi de mai multe ori, diferit, dar și cum te simți după despărțiri, că ai nevoie de cineva care să te înțeleagă, pur și simplu să fie lângă tine. Muzica ei m-a ajutat să trec peste momentele triste și să învăț să le apreciez, căci sunt parte din viață. Mă regăseam în Vivimi, dar am învățat să-mi văd La prospettiva di me, trăind Come se non fosse stato mai amore. Era o voce ce îmi spunea mereu Ascolta il tuo cuore pentru că știam că ceea ce trăiesc este Incancellabile. Bineînțeles că cei din jurul meu nu înțelegeau acest lucru și oricât încercau să mă descurajeze, eu nu am încetat, nu vroiam.

Un citat al Laurei care m-a reprezentat era ”nu lăsa lumea să-ți spună ce să faci. Fă ceea ce simți!”
Astfel a luat formă primul și unicul website din România dedicat în întregime ei: www.laurapausini.ro
Am fost foarte bucuroasă de această realizare. Era dorința mea de a o face mai cunoscută în România, unde lumea, din păcate, altceva decât Strani Amori, Surrender și eventual E ritorno da te nu prea știe sau nu au auzit de ea.

Speranța și dorința de a o cunoaște creștea cu fiecare an care trecea. Începusem să-i scriu poezii, i le-am și trimis fără a mă aștepta la vreun răspuns. Am continuat să-i ascult muzica, în primul rând s-o simt și să aștept.

În acest timp mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă întreb dacă totul are rost, în fond ea nu știe nimic despre mine, doar că exist. Nu știi cine sunt

Astăzi am avut din nou un astfel de moment. Nu știam ce să fac.
Statisticile site-ului îmi arată în fiecare lună peste 200 de vizitatori unici. Unde sunt?
Laura este în plin tur mondial și și-a exprimat de mult dorința de a concerta și în estul Europei. Romania este singura țară în care a mai fost:

Organizatorii de ce nu se gândesc la ea? Nu îmi pot permite să călătoresc în alte tări pentru concerte. O vreau în România și sunt sigură că nu sunt singura.
Aceste lucruri mă făceau să mă întreb dacă mai are rost să sper că o voi vedea vreodată live , că voi putea fi parte dintr-o voce comună a publicului care să cânte: ”in qualunque posto sarai, tra le cose che vivo, tu per sempre vivrai!” … când pe facebook văd o notificare:
”Olga Rueda posted on your timeline” Nu-mi venea să cred:

nu pare mare lucru ”un pupic lui Beatrix” … tocmai acel pupic este răspunsul ce-l căutam. Acel pupic mi-a reamintit că nu trebuie să încetez să lupt pentru visele mele, că se vor împlini când va sosi momentul lor.

Sunt foarte norocoasă pentru că multe dintre vise mi s-au împlinit, chiar mai frumos decât mi-aș fi imaginat … totuși îmi doresc mult ca și acesta să se împlinească într-o zi … iar visul meu mic va mai crește un pic.

Advertisements