Umbra tristeţii

Corăbii naufragiind pe marea de nisip
se pierd în valuri reci de cristal,
în adâncul ochilor trişti ai unui chip
ce-l zăresc noaptea, pe cerul zenital.

Lacrimile sale devin stropi de foc
ce ard fără a conteni vreodată,
pătrund pământul în fiecare loc,
pe fiecare cărare umblată.

O urmă ştearsă e tot ce a rămas…

În grădinile uitate de vreme
plâng trandafirii aurii,
plâng florile de crizanteme
deoarece ştiu, ea va veni.

Îi va mângâia cu parfumul ei fin
lăsându-şi umbra asupra lor,
pierduţi în frunze de pelin,
în timp ce ei se sting şi mor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s