Băncuţa noastră

Ce tristă stă băncuţa noastră,
asteptând să sosească o nouă zi
cu-o rază caldă de primavară
când noi din nou pe ea vom fi.

Ce tristă stă băncuţa noastră,
sub norii plumburii de toamnă.
Ce tristă stă băncuţa noastră
sub o tăcere ce-o condamnă.

Se aud doar paşii mei pustii
în acest parc lipsit de viaţă,
a cărei tăcere o văd şi-o simt
şi-i ascult lacrimile ce îngheaţă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s