Vreau (prea multe)

Vreau să plonjez în mare,
acolo unde nimic nu doare,
unde-i liniște deplină
într-o rază de lumină.

Vreau să visez căi deschise,
fără dorințe compromise,
vreau să zâmbesc din toată ființa
ca omul ce-și găsește credința.

Vreau să iert, să fiu iertată,
furia mea fie uitată
în valuri albe, calme, fine
din seri lungi și nopți senine.

Vreau să știu unde-i ”acasă”,
acel loc cu iarbă deasă
sau mirosul de furtună,
ce-l ador ca o nebună.

Vreau o viață doar normală,
fără lacrimi și ocară,
să-mi simt ființa cum vibrează
lângă oameni ce contează.

Vreau o viață liniștită,
să iubesc, să fiu iubită
până când voi înceta
cu totul de a mai exista.

904996-thunderstorm
sursa foto: http://feelgrafix.com

Furtuna

Ador vântul dinaintea unei furtuni!
Furtuna este o parte din noi. Furtuna suntem noi : cu fiecare fulger și tunet pătrunzător, cu fiecare strop de ploaie și clipă de dor, cu fiecare strigăt înăbușit, cu fiecare moment când lași ploaia să te purifice.

Furtuna îți demonstrează că nu ești singur. Ea indepărtează persoanele a căror prezență îți face acum rău, deși cândva a existat o prietenie. O noua lecție a vieții.

Te poți înfuria, întrista, poți fugi, poți plânge, poți ierta în tăcere, te poți izola de lume, dar când te întorci vei regăsi prietenii adevărați care te așteaptă cu un zâmbet și un curcubeu, ca și cum nu ai fi fost deloc plecat. Unele etape trebuie să le arzi singur și ei știu și înțeleg acest lucru. Furtuna te face să înțelegi cui simți să îi dăruiești timpul tău, singurul cadou ce nu-l  poți cere vreodată înapoi așa că trebuie să faci alegerile corecte.

Furtuna îți oferă un moment de pace ce nu o găsești în nici o altă parte.

 

 

Impresii

30.05.2016

Ce intunecata este noaptea!
Doar profilurile palid luminate ale unor case trec razant pe langa mine. In departare se vad luminile unor orase inca treze. Este ora 00:05. Peste mai putin de o ora ajung acasa. Arad – Timisoara. Pe bilet zic ei ca sunt 57 de kilometri. Distanta fizica dintre mine si prietenie. S-a descarcat bateria telefonului. E ca pe timpuri. Eu nu pot da nici un semn, iar cel putin 5 persoane asteapta acel semn.  E bine cand ai pe cineva caruia sa-i pese de tine. Voi ajunge pe la 1 in gara. Acasa, ceva mai tarziu.

Am mai spus ca-i intuneric?
Privesc pe cele doua geamuri ale trenului: nimic – negru – bezna. Trenul merge nu tocmai lin. Tipic CFR. Goneste pe sine ruginite spre un alt punct in departare.
Luminile se intind la linia orizontului gata sa atace trenul, dar nu o fac. Eu scriu pe semi-intuneric si ma bucur ca sunt singura in compartiment. Mai vine ocazional nenea Controlor cu chipiul sau de CFRist.
Pentru prima data in viata am fugit spre gara. Eu, cea care de obicei sunt cu cel putin 15 minute inainte acolo, cu biletul deja cumparat din timp. Acum am luat biletul pe fuga si galop spre tren. Am urcat cu 7 minute inainte ca acesta sa porneasca. Se mai aud voci in vagon. Nici nu stiu cat de scurt sau gol este trenul.

Am oprit intr-o gara, vis-a-vis de alt tren. Vad o fata din trenul de langa. Ar iesi o fotografie chiar faina, dar nu indraznesc. Cu mobilul era mai discret, dar nema mobil.
Am aparatul foto cu mine. Salvate in el si in sufletul meu sunt imagini. Este zambetul unui alt suflet, unul cu o sclipire deosebita in ochi atunci cand canta.

Acum realizez ca scriu din nou. Motivul este desigur emotia, care a inlaturat blocajul. E atat de bine! Sunt din nou in tren si scriu. Cam jumatate din romanul meu mic a fost scris in tren. Totul a pornit de la o tresarire si o privire patrunzatoare.
Cand nu scriu, intr-un fel, ma doare. Ma simt incompleta oricat de iubita as fi. E vorba de un alt fel de “incomplet”. Ma bucur ca am putut scrie din nou, chiar si franturi de ganduri.

Incet ajung. Ah, am ajuns deja! Cu 7 minute mai devreme decat estimat pe bilet. Asta da minune! 🙂

White Wolf

There was a time when I needed love
to take my hand and lift me above
to escape my feelings

to escape my feelings

So I learned there’s another way
to find love for another day
even here in darkness

even here in darkness

You come and you take me
to mountains of white
and give me a reason,
a star full of light
I don’t dare to ask why

I don’t dare to ask why

I want to give all I have in me
I want to feel your arms holding me
our moment lasts forever

our moment lasts forever

I want to be like the wind that blows,
then fly away and nobody knows
that I learned to let go

that I learned to let go

You come and you take me
to mountains of white
and give me a reason,
a star full of light
I don’t dare to ask why

I don’t dare to ask why

Hear the thunder and feel its rain
that drives away all that brought you pain
the white wolf is running

the white wolf is running.

You come and you take me
to mountains with sun
and give me a reason
to fly or to run
come and run beside me

come and run beside me

Hear me crying when the moon is clear
all I want is to feel you near
be not afraid of me

be not afraid of me

There was a time when I needed you
to tell me that everything is true

Our moment lasts forever
even here in darkness
come and run beside me
come and run beside me

………………………………

6795109-free-white-wolf-wallpaper

Silence before the storm

The night is so silent, the storm must be close,
take a deep breath in the wind that now blows.

Give me your hand and watch now the sky,
I promise to teach you one day how to fly.

Fly like you know what is best for you now,
given your strength, you’ll be there somehow.

Fly like a water-drop leaving the sea
and I know that someday you’ll be here with me.

Let’s leave the past without any power
and all that we knew should fall in an hour.

I’ll be the one to stand by your side
when you have nowhere to run or to hide.

I’ll be your smile and you will be mine
look in my eyes to see how you shine.

Fly like you know what the future will bring
I’ll be your hero and mend everything.

Fly like a water-drop leaving the sea,
enter my heart and you will be free.

 

storm-clouds-Unsplash-By-Kien-Do

unpolished diamonds

Fly above the sky and tell me, where is God?
Does He know that we are drowning in the flood?

Yes, of course He does and tells us just to swim,
but take a look at us so fragile, all so dim.

We only have one soul that fits so hard inside
and still we have a role that He makes sure to hide.

We swim through clouds, we swim through tears,
we run through crowds, away from fears
’cause we are meant to fly away
above the sky to make our way
where silence sings and angels smile
and everything will be worthwhile.

It’s all unclear, it’s all so new
I disappear, but where are you?

Unpolished diamonds, that’s what we are –
billions of strings on God’s guitar.

Unfinished songs without His touch
Incomplete souls He loves so much.

Simpli trecatori

Lumea-i un univers in care suntem simpli trecatori,
dar ne consideram vesnici si atotstiutori.
Negam ce nu-ntelegem, facem planuri de viitor,
uitând sa vedem astazi acest soare visator.

Ne credem mari si puternici, spunând cuvinte care dor,
dar nu le putem retrage, nici sterge cicatricea lor.
Facem promisiuni pe care nu le vom respecta
si încrederea pierduta mereu ne va apasa.

Pierdem prietenii frumoase când tacerea intervine
si cuvintele ramase sunt doar niste ruine.
Dar o voce se aude – de am stii s-o ascultam,
sa lasam orgoliu-n urma, sa ne descatusam.

Suntem praf de stele ce prin luna avem lumina,
sa nu lasam lucruri efemere azi , aici sa ne domine.
Închisi în propria fortareata nu vedem ca soarele rasare
pentru a ne oferi viata când visam în departare.